Vreo treizeci de ani din viaţă am crezut că nu inţeleg nimic din pictură şi din arta plastică în general. În şcoala primară şi în şcoala generală rareori am luat vreun 10 rătăcit la desen. Mereu mi-am spus că desenul nu e de mine. Mai târziu, când am învăţat să mă uit prin albume de artă şi să merg pe la muzee, am constatat că pot privi o pictură modernă minute în şir, fără să pot pricepe ceva sau fără ca pictura respectivă să-mi trezească un interes mai mare decât o etichetă de pe o sticlă de Cola.

Nu-mi plăcea decât pictura clasică, veche şi de demult. Aivazovski, cu mările lui tulburi şi tulburatoare sau Vermeer, cu slujnicele lui ultramarine. Pentru mine, o pictură nu era pictură decât dacă reprezenta clar o scena, o imagine, ceva real şi concret. Petele de diverse culori amestecate pe o pânză nu reuşeau să-mi inducă decât, cel mult, o stare de iritare şi un sentiment de dezordine.

Sambata, 23 mai, Sala AMFITEATRU

Mersul pe foc este activitatea prin care cineva merge pe carbuni, pietre sau cenusa incinsa, fara a-si arde talpile. In unele culturi (cum ar fi India), mersul pe foc face parte dintr-un ritual religios si e asociat cu puterile mistice ale fachirilor. In America, mersul pe carbuni, face parte din religiile New Age.

Tonny Robbins a definit mersul pe foc drept o activitate prin care se poate demonstra ca ca e posibil ca oamenii sa faca lucruri aparent imposibile. Prin aceasta tehnica, frica e transformata in putere. Cu toate acestea, Robbin nu considera ca actul prin care teama de a fi ars e invinsa de puterea mintii, ar avea ceva paranormal in ea. Depasirea fricii e prezentata drept o etapa din restructurarea gandirii proprii, ca si cum aceasta incercare prin foc, ar fi o initiere in ezoterism si intr-un grup special de oameni. Pentru cei timizi si care se simt neajutorati, avand atatia sprint-eri pe carbuni in jurul lor, o asemenea realizare pare un eveniment major.

Constantin Brâncusi (nascut pe 19 februarie 1876 in Hobita, judetul Gorj)

Votati aici !

P.S. Intentionam sa va recomand un site despre Maestru, de ce nu brancusi.ro? Dar se pare ca este lasat in paragina, napadit de buruieni, precum parcul din Târgu Jiu. Filmuletul si imaginea prezentate sunt obtinute prin amabilitatea: Wikipedia.org.

Nu stiu niciodata de ce se intampla, cand si ce anume o declanseaza. Are loc in paralel cu cealalta viata a mea de care raman tot timpul pe deplin constienta dar care nu ma impiedica sa am o alta viata nocturna, onirica care nu respecta decat vag coordonatele universului cotidian.

E o ciudata dedublare corporala dar niciodata nu mi s-a spus ca s-ar fi constatat disparitia corpului meu material din pat pe timpul unor asemenea nopti cand am fericirea sau tristetea de a fi “victima” unor asemenea experiente. Ma contemplu traind, atingand si lasandu-ma atinsa de o viata atat de diferita de cea diurna. E o lume in care sunt constienta ca luminozitatea si luciditatea trairilor induse de un soare cu o stralucire tiranica, din timpul zilei, a fost inlocuita de o lumina difuza degajata de astrul selenar incremenit ca intr-un film SF intr-o singura pozitie pe cer, refuzand sa inainteze, avand doar rol de decor.

Sambata seara, 16 mai, s-a desfasurat finala concursului Eurovision de anul acesta. Prestatia reprezentantei Romaniei, Elena Gheorghe, a fost una decenta, in care s-au observat stradaniile epuizante pe partea vocala si pe partea de dans ale artistei romance.