"lumini, galagie, agitatie, a mai trecut un an , se gandea el nepasator, plimbandu-se prin multime....

a mai trecut un an, in care unii m-au hranit, altii m-au batut, s-au deschis magazine noi, s-au inchis magazine de la care obisnuiam sa mananc din resturile pe care nu le mai vroia nimeni. am supravietuit pana acum foarte bine. la mine nu a fost criza niciodata. eu am avut totdeauna ce sa mananc si nu mi-a lipsit asta. am hoinarit printre oameni nepasator. nu am avut niciodata un stapan si niciodata nu am avut o familie. mi-am dorit asta de nenumarate ori, da nu a fost sa fie. am avut cateva partenere si cativa copii, de care nu mai stiu nimic. m-am nascut aici, am copilarit in acest loc si urmeaza sa ma sting in acest loc. am prins schimbari pe care ceilalti nu le-au observat. mi-am schimbat locul de atatea ori. am avut-o pe rodica, draga de ea, era un copil minunat care m-a iubit. e drept aratam si eu bine pe vremea aceea, acum am imbatranit si nimeni nu ma mai vrea. rodica a fost prima care mi-a spus ca ma iubeste si m-a strans in brate cu atata caldura ca am lacrimat. a crescut si cand tatal ei mi-a tras un picior, destul de dureros ca si acum il mai simt, am fost nevoit sa o parasesc. rodica a crescut, am mai vazut-o de doua ori de atunci, dar nu m-a recunoscut. insa eu am recunoscut-o dupa mirosul ei care nu si-l schimbase peste ani. am incercat sa ma apropii, dar nu a fost cu putinta, s-a speriat de mine si i-a fost frica. m-am indepartat cu lacrimi in ochii si cu o durere in suflet pe care nimeni nu a sesizat-o. cum sa o fi sesizat cineva?

Societatea Europeana de Meteorologie (EMS) a lansat recent concursul de fotografie EUROPHOTOMETEO’2009. Competitia se adreseaza tuturor fotografilor, amatori sau profesionisti, interesati de a surprinde in fotografiile lor aspecte inedite ale fenomenelor meteorologice sau diferite aspecte legate de activitatile din domeniul meteorologiei.

Detalii despre aceasta competitie, conditiile de participare si premiile pot fi aflate accesand pagina Societatii Europene de Meteorologie.

Cafeneaua lu' Iocan va asteapta si in noul an cel putin la fel de sanatosi, voiosi si voinici ca pana acum!

LA MULTI ANI!

Ne-am trezit aici, nu stim de unde am venit si care e scopul pentru existenta noastra aici, nu ne mai amintim de nastere si in general de multe lucruri din copilaria noastra, avem uneori impresia ca nu ne-am nascut niciodata, ca am inceput sa exista asa maturi si in forma care se reflecta in oglinda. Avem si o serie de amintiri care ar parea ca sunt din copilaria noastra, insa fara certudine. In schimb ne zbatem sa facem ceva cu vietiile noastre. Ne lovim mai tot timpul de aceiasi situatie "niciodata nu am facut suficient."

Nici macar nu stim ce inseamna suficient si ce ar trebuie sa facem pentru a fi suficient. Iar dupa toata aceasta confuzie prin care trecem ani de zile, ajungem cu totii acolo, in momentul acela de care nimeni nu vrea sa vorbeasca. Unii dintre noi ajung mai repede, altii mult mai tarziu, dar pana acum nu stim sa fi scapat niciunul dintre noi. Nici macar Iisus.

Noi nu ne gandim ca ne pandeste fiecare miscare, stie de fiecare data unde suntem, ne zambeste din umbra si asteapta nepasatoare. Ea stie ca va venii dupa fiecare dintre noi la un moment dat. Nu se teme pentru ca nu are notiunea de frica, acest termen e strain pentru ea. Stie ca nimic nu o poate atinge si nimic nu o poate detrona, nu se grabeste niciodata, nu se enerveaza si nu are program. In schimb are doar liste cu nume, date si ore. Asta e treaba ei.

Nu ai o foaie da hârtie, nu ai un creion, nici ruj, nu ai o tastatură, un monitor, o conexiune pe internet, nu ai un telefon să trimiţi un SMS, nu ai voie să vorbeşti, de teamă să nu tulburi armonia …

Ţi-e teamă ca să nu fie printre cei cărora nu simţi nevoia să le scrii, să le vorbeşti, să le trimiţi sms uri, cineva care cunoaşte arta de a citi gândurile. Acesta e singurul lucru care-ţi rămâne.

Te aşezi în faţa aerului, ca şi cum te-ai pregati să te înalţi. În faţa prăpastiei, ca şi cum ai vrea să te arunci, în faţa pădurii ca şi cum te-ai teme să nu devină peste noapte o uriaşă carte cu pagini albe aşteptându-te să le scrii, în faţa nisipului ce refuză să devină fereastră, a lutului visând să fie o urnă în care te vei adăposti.Şi nu scrii nimic nimănui.

Te gândeşti la aceia care aşteaptă sau care demult au obosit, s-au plictisit, sa mai astepte mesaje, de la tine, de la cineva care si-a amintit de ei, necunoscuta din spatele ferestrei, şi îţi imaginezi, doresti, visezi, ordonezi piesele , expui cuvintele nenascute , vernisezi o expozitie cu panze albe, inregistrezi o simfonie fara note si stii că ei le pot citi, le pot vedea, le pot intelege , le pot auzi chiar şi aşa, nescrise, nepictate, necompuse.

S-a deschis sezonul la „vanatoarea” de imagini Red Bull Illume 2010. Pana pe 28 Februarie 2009, fotografi amatori si profesionisti din lumea intreaga sunt invitati sa aplice pe website-ul oficial www.redbullillume.com cu cele mai bune fotografii, care sa surprinda esenta sportului de actiune si aventura.

Editia inaugurala a Red Bull Illume din 2007 a fost prima competitie internationala de acest gen si a reprezentat un adevarat succes. Mai bine de 2000 de fotografi internationali au trimis un numar impresionant de imagini fiind jurizati de o comisie de editori foto si experti recunoscuti. Rezultatul a fost cea mai spectaculoasa compilatie de imagini ale sportului de actiune si aventura.

Editia din 2010 a Red Bull Illume se anunta a fi si mai grandioasa.