Aşa e viaţa, bizară câteodată. Dacă vrei să slăbeşti, te duci la o sală de sport. Dacă vrei să te îngraşi la loc, îţi pui speranţa într-o slujbă, de preferat corporatistă. Dacă n-ai baftă de o multinaţională, te mulţumeşti şi cu un job la una din nenumăratele gogoşerii deschise după busculada din decembrie, sereleuri ajunse peste noapte şi după câteva scamatorii financiare, companii de mari fiţe. Habar n-aveţi ce minuni s-au petrecut cu te miri ce influx de capital, nici nu era nevoie de mult, o sută-două de mii de euro, acolo şi gata miracolul , că nu scăpa bine câte un rătăcit portofelul că se şi aruncau şapte campioni de marketing pe burtă să-l salveze. Deh, ţară săracă de felul ei, cu sol arid şi rece,dar cu potenţial: cum scăpa vita o  balegă, răsăreau instant ghiocei din pleaşca aburindă.